| Ambrazură | 1 . Deschidere practicată într-un zid, delimitată de cadrul unei ferestre sau al unei uşi. 2 . Spaţiul cuprins între montanţii ferestrei sau uşii. 3 . Deschidere practicată într-o amenajare întărită, pentru a permite tragerea cu o armă. |
| Ampatament | Distanta dintre axele sinelor de cale ferata. |
| Ancadrament | Cadru de piatră sau de lemn delimitând golul unei uşi sau al unei ferestre, în care se fixează sistemul de închidere sau de siguranţă al acestora. Partea dinspre exterior este adesea decorată prin cioplire, putând contribui la definirea stilistică a edificiului. |
| Ancorare | Actiunea de fixare (blocare) a unui element intr-un alt element; ca atare, termenul este folosit cu precadere la betonul precomprimat dar este comun multor tipuri de lucrari. |
| Angajat(ă)/Coloană | Termen care desemnează situaţia specială a unei coloane sau a unui element de sprijin (pilastru) care sunt semiîncastrate într-un zid. |
| Angobă | Înveliş de argilă opacă, de obicei colorat diferit de suport, care acoperă vasul ceramic după ce acesta s-a uscat, prin înmuiere într-o suspensie de pulbere fină de argilă dizolvată în apă. |
| Antablement | Parte componentă a structurii unui edificiu clasic sau de orientare clasicizantă, plasată pe capitelurile coloanelor sau pilaştrilor, sub fronton. Antablementul este alcătuit din trei părţi: arhitravă, friză şi cornişă. |
| Apa | La acoperisuri: versant, panta, directie de scurgere a apei meteorice. |
| Apa/ciment, raportul | Raportul dintre masa apei si masa cimentului intr-un amestec destinat, in general, prepararii betoanelor si mortarelor; nu este luata in considerare la calculul acestui raport decat apa care nu este absorbita de agregate; raportul este important pentru rezistenta betonului, in sensul in care un raport mic in conditiile unei lucrabilitati si compactari corespunzatoare conduce la rezistente crescute ale betonului (pentru reglarea lucrabilitatii a se vedea si aditivii). |
| Apodyterium | Vestiar în băile romane. |
| Arc | Element de constructie a carui axa are o forma curba. |
| Arcadă | Deschidere practicată intr-un zid, sub un arc, care se sprijină pe montanţi de zidărie sau pe coloane. |
| Arcadă oarbă | Tip de arcadă, în care zidul de sub arc nu este pătruns total de gol, creându-se astfel o nişă plată. |
| Argila pentru caramida | Argila cu proprietati speciale cu privire la continutul de silice, silice care pot fi activate fie prin ardere (obtinerea caramizii rosii, sau arse) fie prin inmuiere, formare si uscare calda naturala (chirpici). |
| Arhitect | (1) Poarta titlul de arhitect cetatenii romani absolventi, cu diploma de licenta sau asimilata, ai institutiilor de invatamant superior de arhitectura, recunoscute de statul roman, cu durata studiilor de minimum 5 ani. (2) De asemenea, sunt considerati arhitecti absolventii cu diploma de licenta ai unei institutii din strainatate, recunoscuta de statul roman, echivalata cu diploma eliberata potrivit alin. (1). |
| Arhitect cu drept de semnatura | Dreptul de semnatura implica asumarea de catre persoana care il exercita a intregii responsabilitati profesionale fata de client si autoritati cu privire la calitatea si functionalitatea solutiilor propuse, integrarea in ambianta inconjuratoare a posibilitatilor tehnice de realizare si cu respectarea legislatiei in domeniu. Dreptul de semnatura se exercita olograf, cu mentionarea in clar a numelui, prenumelui si a numarului de inregistrare in Tabloul National al Arhitectilor. Arhitectii cu drept de semnatura pot dobandi calitatea de proiectant general. Arhitectii cu drept de semnatura pot angaja salariati. |
| Arhitect stagiar | Arhitectul care isi desfasora activitatea profesionala ca stagiar pe o perioada de 2 ani, in baza unui contract individual de munca sub indrumarea unui arhitect cu drept de semnatura. |
| Arhitect urbanist | Arhitectul care-si desfasoara activitatea in domeniul urbanismului si al amenajarii teritoriului. |
| Arhitravă | Element arhitectonic, la origine din lemn, apoi din piatră, şi mai târziu, din zidărie, cu dezvoltare orizontală, care uneşte partea superioară a doi sau mai mulţi montanţi. În ordinele clasice (doric, ionic şi corintic) alcătuieşte partea inferioară a antablementului. Când se sprijină pe coloane mai poartă şi denumirea de epistil. |
| Arhivoltă | Partea frontală a unei arcade, alcătuită dintr-o suită de unităţi (bolţari de arc, cărămizi), formând o bandă continuă, foarte des ornamentată cu sculpturi. Marile portaluri romanice şi gotice prezintă o succesiune de arhivolte retrase treptat de la faţa zidului. |
|
Termeni arhitecturali
|
Divertisment
|
