12.12.2005

Marmura, rafinamentul constructiei

Unul dintre materialele stravechi utilizate la placarea pardoselilor si peretilor, în interiorul si exteriorul cladirilor a fost piatra naturala si, în cadrul acesteia si marmurele, roci metamorfice obtinute prin recristalizarea rocilor carbonatice (în general calcit si/sau dolomit), la care se adauga mineralele ce le confera culorile specifice: oxizi si hidroxizi de fier, mangan, grafit etc.

Exista o serie de cariere de marmura în România (Ruschita, Alun, Sohodol, Buteasa etc.) si în lume (în tara se comercializeaza o serie de varietati din Italia, Spania, Grecia etc.).

Placajele din marmura sunt reglementate în România prin seria de standarde 6200. Ele trebuie sa corespunda cerintelor Legii nr. 10/95, privind calitatea în constructii: rezistenta si stabilitate, siguranta în exploatare, siguranta la foc, igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului, izolatie termica si hidrofuga, protectia împotriva zgomotului.

Fata de cerintele mentionate, placajele trebuie sa aiba o serie de proprietati fizico-chimice si mecanice, care constituie conditiile tehnice specifice acestora, exprimate la rândul lor calitativ, prin criterii de performanta, si cantitativ, prin performante (determinate, în conditii de exploatare normala) comparate cu nivelurile admisibile acceptate, respectiv cu nivelurile de performanta.

Niveluri de performanta

Placajele din marmura trebuie sa raspunda unor criterii de performanta ce decurg din factorii ce actioneaza asupra acestora: rezistenta la compresiune în stare uscata, rezistenta la întindere prin încovoiere, soc mecanic, rezistenta la uzura (numai în cazul placilor pentru pardoseli), porozitatea si compactitatea, absorbtia de apa prin imersie, coeficientul de capilaritate, rezistenta la compresiune în stare saturata, coeficientul de înmuiere dupa saturare cu apa, rezistenta la cicluri de înghet – dezghet, coeficientul de înmuiere dupa ciclurile de înghet - dezghet (hg), coeficientul de gelivitate (mg), tendinta de ruginire, tendinta de dezagregare, influenta expunerii la soare, rezistenta la patare.

Performantele placilor din marmura la toate aceste criterii indica cu precizie domeniul lor de utilizare, ca si tehnologia de montaj:
• suprafete interioare sau exterioare;
• montaj în elevatii sau diverse parti proeminente (cornise, socluri, borduri) mai expuse agentilor atmosferici (soare, vânt, precipitatii);
• montaj prin lipire cu mortare clasice armate, cu adezivi specifici sau montaj cu dispozitive mecanice.

Pentru realizarea unor placaje durabile, placile si tehnologia lor de montare trebuie sa fie analizate în prealabil de catre laboratoare autorizate, daca sunt compatibile si daca corespund domeniului preconizat, respectiv trebuie sa fie agrementate.

Alegerea fara discernamînt a pietrei utilizate, numai pe criterii estetice sau economice, poate avea drept consecinte aparitia timpurie a degradarilor placajelor.
În general, marmurele sunt roci cu diverse grade de porozitate si absorbtie; unele varietati pot avea, spre exemplu, un coeficient de capilaritate relativ crescut, rezistente la înghet si coeficienti de înmuiere ce nu le indica pentru utilizare în zona soclurilor cladirilor, ca placaje pentru pardoseli exterioare sau ca placaje în zone cu umiditate mare, ori în contact permanent cu apa.
Trebuie subliniat ca prin utilizarea unor marmure necorespunzatoare (foarte poroase si cu incluziuni de oxizi de fier) pentru lucrari de placare ale peretilor exteriori sau a unor suprafete aflate în zone cu umiditate crescuta, acestea sunt compromise în scurt timp prin aparitia de exfolieri, patari etc. urmate în timp de pierderea aderentei la suport.

Factorii chimici si biologici, importanti în alegerea marmurei

La alegerea marmurelor ca placaje exterioare trebuie sa se tina seama si de actiunea agentilor chimici si biologici.
Fumul, respectiv particulele de carbon, din el se depun pe piatra si o acopera cu o pojghita spongioasa care retine apa, în timp ce SO2 din fum împreuna cu apa de ploaie formeaza H2SO4 care ataca cimentul din mortar producând desprinderea placilor. Infiltrarea apei de ploaie cu saruri poate cauza, de asemeni, exfolieri, eflorescente etc.

Agentii biologici (ciuperci sau alge) ajunsi în pori provoaca distrugerea pietrei prin descompunere în acizi humici care distrug în timp piatra.
În astfel de cazuri, când anumite marmure nu pot raspunde prin performantele lor domeniului cerut, exista posibilitatea înlocuirii lor cu placi ceramice din gresie portelanata, cu design identic sau cel putin asemanator. Avantajul acestora este ca sunt tot produse exclusiv minerale, dar cu absorbtie de apa extrem de mica, rezistente mecanice si chimice foarte bune, duritate apropiata de cea a diamantului, deci cu o durabilitate foarte mare în timp, în conditiile pastrarii aspectului si structurii initiale.

Subliniem în continuare, importanta alegerii cu discernamânt a solutiilor de reabilitare a placajelor din marmura.
Functie de diagnosticul stabilit prin metode nedistructive si distructive se poate trece la:
a) curatarea prin diverse procedee: prin spalare cu apa sub presiune, prin gomaj cu microsfere de carbonat de calciu proiectate în stare uscata sau cu aport de apa în stare de vapori, cu utilaje speciale ce permit reglajul fin al presiunii, prin dezlipirea si pulverizarea straturilor depuse în timp cu laser sau prin biomineralizare;
b) înlocuirea placilor din marmura, afectate sau care lipsesc. Pentru aceasta trebuie sa se porneasca de la studiul arhivelor pentru identificarea existentei carierei, determinarea caracteristicilor straturilor aflate în exploatare în scopul înlocuirii placilor degradate cu altele similare. Functie de solutiile propuse pot fi utilizate placi cu aspect patinat si tipodimensiuni similare cu ale celor vechi, produse de unele firme specializate;
c) închiderea fisurilor sau crapaturilor cu mortare minerale specifice, cu performante asemanatoare cu cele ale pietrei initiale, agrementate;
d) completarea lipsurilor existente la placile din marmura cu mortare minerale cu performante asemanatoare cu cele ale pietrei initiale, specifice care permit realizarea formelor geometrice prin modelare, de asemeni agrementate;
e) impregnarea placilor din marmura cu produse pe baza de siliconati sau silicati pentru consolidare si/sau hidrofobizare ;
f) aplicarea tehnicilor antigrafiti.

Succesul lucrarilor de placare cu marmura sau a celor de reabilitare este asigurat prin alegerea materialelor si tehnologiilor de realizare adecvate domeniilor si scopurilor propuse.

Dr. ing. Liana Manolache
www.constructiv.ro